183. Despre doliul pentru cel decedat
8 decembrie 1841, dimineața
O, Abba Emanuel! Trimite din Inima Ta cea mai iubitoare prin slujitorul Tău, prin har, un Cuvânt patern de Mângâiere fratelui nostru Carl, al cărui suflet este tulburat de starea tristă în care se află unchiul său zguduit de nenorocire! Să se facă Voia Ta preasfântă. Amin!
[1] Da, așa este cu foarte mulți oameni acum, așa cum a fost deja, cu rare excepții din timpurile lui Adam, că ei au preferat cuvintele de mângâiere care îi făceau somnolenți în locul unei ușoare dureri capabile să trezească viața interioară. Și tot așa este cu tine într-o stare moderată, dragă C. L., dar iată, pentru că deja am fost consultat de tine, prin fratele tău AHZ pentru o mângâiere, vreau să-ți ofer și una adevărată și, făcând aceasta, îți voi arăta și calea întotdeauna corectă spre ea, iar dacă tu o urmezi, nu o vei pierde cu ușurință. Și chiar dacă o vei face, va fi ușor să o regăsești. Dar nu vreau să îți dau o poțiune de dormit cu mângâiere, ci o poțiune de trezire, da, o adevărată poțiune de trezire la viața veșnică!
[2] Și așa ascultă și primește cu inima ta ceea ce Eu, Tatăl tău prea iubitor îți voi spune acum: „Iată, dacă cauți mângâiere, atunci, ca întotdeauna, vino plin de iubire și încredere la Mine, la Sfântul tău Părinte bun. Da, la Mine, la Iisus al tău, vino, și vei găsi întotdeauna odihnă mângâietoare perfectă pentru inima ta, care se mișcă destul de ușor.
[3] Faptul că unchiului tău i s-a întâmplat așa ceva și de aceea ești plin de melancolie neliniștită în inima ta – vezi și recunoaște-o în tine – aceasta este voia și porunca Mea. Pentru că, așa cum am stabilit maturizarea și apoi timpul nașterii trupești a unui copil din pântecele mamei, am oferit și asta nu cu mai puțină dragoste, și timpul în care spiritul viu să fie luat din trupul morții și eliberat complet.
[4] Dacă știți acum că toate acestea vin de la Mine și că nu pot veni în veci de la altcineva decât numai de la Mine – cum poți să te întristezi în inima ta și să fii slab de inimă în sufletul tău dacă Mă cunoști pe Mine, Prea iubitul tău Părinte sfânt și cu siguranță și unchiul tău fericit? Crezi că cel de care se plânge inima ta suferă vreo durere arzătoare – sau este mort? O, crede în Mine cu credincioșie în inimă, că cel mai iubitor Sfânt Părinte nu simte nici o bucurie în durerea copiilor – și morții nu ajung niciodată la nici un Cuvânt Viu, așa cum este, de asemenea, infinit de greu pentru morți să ajungă la ei alte cuvinte decât doar cele care li s-au deja dat, care îi judecă. Dar acum îți spun într-un cuvânt viu că unchiul tău este de nenumărate ori mai fericit decât tine și toți frații tăi care încă merg pe pământ mort!
[5] Vezi, să nu te plângi în inima ta, pentru că vreau să-l iau pe unchiul tău la Mine! – Sau ar fi trebuit să-l las să moară ca un Cain pentru totdeauna pe pământ cu trupul său mort? Sau ai fi vrut tu să auzi tu însuți blestemul din gura Mea că vei trăi veșnic pe pământul morții?
[6] Credeți doar cu toată tăria și fără îndoială, că oricine este vizitat de Mine, așa cum a fost unchiul tău, a fost afectat de un foc viu al iubirii, motiv pentru care și în vechime bătrânii numeau un astfel de mod de a muri, lovitura divină sau moartea divină. Da, așa și este, pentru că despărțirea nu suferă nici cea mai mică durere aici și se trezește brusc și complet din această viață de vis pământească în cea mai strălucitoare viață a spiritului.
[7] Dar trebuie ținut cont de un lucru în legătură cu acest tip de trecere [în Viața de Apoi]: că există de asemenea pe lângă acest fel și un alt tip de dincolo, cel cauzat de plăcerea consumului nesăbuit a tot felul de delicatese și de desfătarea în viciul băuturii şi prostituţiei. Cu acest fel însă mă comport ca și cu sinucigașii; căci toți petrecăreții, desfrânații, lacomii, bețivii și curvarii se sinucid și sunt ei înșiși vinovați de propria lor moarte. Nu am nimic de-a face cu ei, pentru că și-au îngrășat propria moarte, pentru ca atunci, pentru mulțumiri cuvenite, să-i primească repede și cu putere în brațele ei!
[8] Și așa și salariul este adecvat pentru muncă. Dar acest mod [de a muri] nu este o lovitură divină pentru viață, ci una mortală spre moarte și este extrem de chinuitoare și dureroasă, adesea încă până la mormânt cu conștiința deplină a morții însăși și a tuturor lucrurilor exterioare trecătoare.
[9] Cu toate acestea, din moment ce l-am numit pe unchiul tău o ființă fericită în această discuție, atunci cu siguranță nu vrei să-i raportezi acest rău?!
[10] Dar Eu îți spun: Nu te îngrijora deloc și bucură-te în Mine, indiferent dacă unchiul tău se va întoarce la casa morții sau dacă într-adevăr va rămâne pe deplin cu Mine, pentru că nu va avea nevoie niciodată să trăiască în un azil de nebuni, adesea destul de lesne de înțeles; pentru că Eu – auziți bine și înțelegeți asta în voi – Eu, Tatăl vostru atotputernic și foarte iubitor, Eu, iubitul vostru Iisus, îl vreau așa; și așa cum vreau, cu siguranță nu va fi cel mai bine? Nu crezi că așa stau lucrurile cu inima ta în Mine? O, credeți-o, căci într-adevăr așa este!
[11] Dar faptul că tu, ca și ceilalți oameni, simți o durere pentru rudele apropiate care au murit, este de asemenea întemeiat în ordine. Dar atunci o întristare plină de bucurie ar fi mai bună decât o întristare nemulțumită; căci durerea de doliu aproape că seamănă cu durerea invidiei copiilor drepţi ai Tatălui, pentru că a pregătit cu bucurie o masă mare de bucurie pentru fiul risipitor care s-a întors acasă la el! – Înțelegi așa ceva?!
[12] Dar pentru majoritatea oamenilor, tristețea pentru cei care au murit, este de obicei și o tristețe obișnuită, de aceea, ei îi plâng pe cei cu care inimile lor se obișnuiseră deja de la tinerețea lor. Dar orice obișnuință veche este dureroasă pentru cel care trebuie să o părăsească; cum să nu fie și cea a inimii?
[13] Dar, indiferent de aceasta, mâhnirea nu este o virtute și stă mai aproape de iubirea de sine, decât de Mine. Căci, dacă ea ar fi o virtute, oamenii ar trebui să jelească în mod egal pentru fiecare frate plecat și pentru fiecare soră plecată, de vreme ce Eu sunt unul și același Tată pentru toți. Singur, așa nu este, și de aceea rudele simt de asemenea mai mult o jale obișnuită de dragul rudelor, decât o jale virtuoasă.
[14] Iar Eu spun că nimeni care jelește, nu greșește – dar spun că cel care M-a recunoscut cu adevărat în inima sa, acela nu va jeli niciodată. Și tot așa ar trebui să Mă recunoașteți și voi, Tatăl vostru cel atotputernic și iubitor pe Mine, pe Iisus al tău, în inima ta, atunci ai găsit în tine însuți cea mai sigură mângâiere, plină de viață veșnică pentru toate veacurile. Amin. Amintește-ți de unde vine acest mic cuvânt și și inima ta se va bucura. Amin.
*
Tot ceea ce vine în existență revine întotdeauna într-o existență mai perfectă, până la om și de acolo din nou înapoi la Mine Însumi. Și astfel nimic nu va fi pierdut pentru totdeauna, nici măcar cele mai mici gânduri ale tale.
[„Casa Domnului”, vol. 2, 124]
shara 