10 iunie 1842. dimineața
Binecuvântarea unui tată credincios și a unei mame evlavioase.
Către Andr.H.W.
[1] Ascultă și vezi, iubitul meu Andr.H.W., pentru că am ceva mângâietor să-ți spun!
[2] Un mesaj pe care l-am trimis scribului Meu de Cuvânt, pentru liniștirea necesară (vezi comunicarea nr. 230 din 7 iunie 1842 „Încurajarea slujitorului”) te-a făcut puțin sceptic în ceea ce privește mortalitatea deplină a celor călduți și, mai presus de toate pentru că printre ei ai inclus și pe soția ta, care cu siguranță prin mentalitate și fire este cu adevărat foarte lumească, și nu foarte departe, și copiii tăi cu ea. Numai că Eu îți spu însă, că ai perfectă dreptate să iei la inimă așa ceva. Dar ceea ce se spune acolo în epilogul către scrib are doar un sens general, dar nu de parcă aș fi vrut să fac aluzie sau să fac vreo referire secretă la casa ta.
[3] Pentru a vedea clar astfel de lucruri, fii bine atent la ceea ce îți voi spune acum despre acest punct!
[4] Vezi, acolo unde ambii soți au fost la fel de călduți în spirit și, prin urmare, complet orientați spre materie și la fel și în grija față de copiii lor, atunci epilogul de la scribul Meu s-ar aplica și el pe deplin. Dar acolo unde unul dintre soți este credincios, mai ales când este vorba de bărbat, și acesta este plin de dragoste pentru Mine, acolo este soția lui – căci ea este un trup cu el, sfințită prin credință și prin dragostea bărbatului, ceea ce se poate aplica foarte bine și în cazul opus.
[5] Același lucru este valabil și pentru un tată credincios față de copiii săi, deoarece binecuvântarea lui se poate extinde încă pînă la treia, uneori la al șaptea și alteori chiar până la a șaptezeci și șaptea generație, pentru ca ei să poată fi treziți în partea cealaltă printr-o viață abundentă a unui astfel de tată, ceea ce înseamnă a spune că pot fi reînviați pe deplin!
[6] Într-adevăr, un astfel de lucru poate fi realizat și printr-o viață foarte pioasă a mamei. Doar că, din moment ce fiecare femeie trebuie să aibă un bărbat dacă vrea să devină mamă, atunci prioritatea evidentă îi aparține deja bărbatului din punct de vedere sexual, deci și mai mult spiritual. Dacă soțul ei este de același spirit cu ea, ei sunt oricum complet una; și ceea ce se aplică deci bărbatului, se aplică și soției sale.
[7] Totuși, dacă soțul este un necredincios, în schimb soția credincioasă și evlavioasă, atunci bineînțeles că ea este trezitorul atât al bărbatului – dacă el a fost, împreună cu copiii, doar călduț, dar în același timp și rău – cât și a copiilor. În asemenea împrejurări, însă, marea binecuvântare a mamei se extinde atunci doar pînă la a treia generație, în cazul mai bun. Totuși, soțul ei și copiii ei pot fi foarte bine treziți prin viața ei și astfel, sfințiți prin ea; în acest caz însă, bărbatul astfel trezit și sfințit nu are în sine nici o altă capacitate de însuflețire, ci doar aceea de a trăi în viața soției sale prin dragostea ei pentru Mine și, din aceasta, pentru soțul ei. Dar la fel și viața soției, care în și din sine este cu adevărat moartă prin propria ei căldicie, este așa încât ea trăiește în viața soțului ei prin dragostea lui pentru Mine și, prin urmare, pentru soția lui. Că și o astfel de soție e însuflețită și sfințită de soțul ei și împreună cu el , ea nu are altă capacitate dătătoare de viață în și din sine, ci doar aceea de a trăi viața soțului ei, nu este necesar să discutăm mai departe aici.
[8] Dar de vreme ce cu siguranță ați dori să întrebați cum trebuie înțeles acest lucru – cum trăiește unul în celălalt sau celălalt prin primul? – De asemenea, vreau cu toată plăcerea să vă explic pe deplin astfel de lucruri și așadar ascultați:
[9] Iată, cu siguranță nu te-ai fi căsătorit niciodată cu soția ta dacă nu te-ai fi unit mai întâi cu ea în inima ta. Dar, prin această legătură interioară, imaginea spiritului ei a fost preluată vie în sufletul tău și acum trăiește în tine, foarte asemănător cu femeia ta reală exterioară, doar că, în timp ce femeia reală exterioară trăiește doar pentru lume, imaginea ei în tine devine tot mai vie și mai rafinată spiritual prin dragostea, loialitatea și credința ta în Mine.
[10] Dacă luăm acum cazul în care femeia ta reală exterioară moare după trup, toată viața ei a pierit într-adevăr, potrivit cu mondenitatea și căldicia ei. Ea a murit acolo complet pentru ea însăși pentru toate veacurile; doar imaginea ei trăiește vie în sufletul tău glorificat. Te rogi apoi pentru soția ta decedată. Ce se întâmplă atunci? Vezi, aici se întâmplă o adevărată minune spirituală! Această imagine vie și înnobilată a soției tale iese apoi liber din tine (pe care ai percepe-o atunci dacă aproape toată tristețea legată de soția ta defunctă te-ar fi părăsit) și pășește spre materia moartă a femeii decedate, apoi strălucește prin ea și apoi se trezește și purifică sufletul foarte solid și ia spiritul ofilit în sine și îl umezește cu dragostea ta, care a fost într-adevăr luată de la tine, dar care acum este deja complet a ta. Astfel, spiritul cu adevărat mort al femeii decedate este reînviat și apoi se contopește complet în viața imaginii tale vii a ei și devine complet una cu ea. Așa că femeia trăiește apoi un fel de a doua viață de iubire din bărbat, ceea ce poate fi cu adevărat și într-un mod dublu invers.
[11] Dar ceea ce se poate întâmpla aici între soți, se aplică și la copii din partea părinților buni și evlavioși. În fond, însă, aceste fenomene deosebite, pe care apostolul Meu Pavel le menționează deja, nu sunt altceva decât o pictură în miniatură a ceea ce Eu Însumi fac la scară mare, chiar în infinit – căci acolo, prin intermediul imaginii Mele din tine, care este iubirea Mea sau Hristos în tine, spiritul tău mort și ofilit este din nou înmuiat și înviorat și astfel renaște la viața veșnică, după ce, în prealabil, prin focul de iubire al acestei însăși imagini a Mea din tine, a fost eliberat din materia moartă, act care este prin urmare și pe bună dreptate numit răscumpărare!
[12] Dacă tu, iubitul Meu Andr.H.W., vei vedea cu siguranță și vei înțelege pe deplin acest lucru, atunci vei vedea la fel de ușor că, împreună cu Mine toate lucrurile sunt posibile! Și cum sunt în stare chiar să trec nu doar una, ci și o mie de cămile deodată prin urechea acului!
[13] Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, epilogul slujitorului rămâne până la urmă adevărat, de îndată ce fie ambii soți sunt călduți, fie unul nu este cu mult superior celuilalt în virtutea vieții, fie sunt adulteri reciproc voiți, astfel încât unul nu vrea să-l urmeze pe celălalt în toate!
[14] Dar faptul că o renaștere din Mine este mai bună și infinit mai perfectă decât o astfel de trezire ulterioară, este deja evident din faptul că Eu Însumi sunt cu siguranță mai perfect decât orice spirit creat de Mine. Dar, așa cum orice trezit de Mine trebuie să rămână veșnic dependent de Mine, dependență care singură constituie viața veșnică cea mai binecuvântată a spiritului, tot așa și cel trezit va rămâne după trezire veșnic dependent de cel care l-a trezit din nou și, prin urmare, nu va putea niciodată să depindă direct de Mine și, prin urmare, nici să Mă poată vedea direct, ci doar indirect, prin intermediul celui care l-a trezit din iubirea Mea în sine! Acest lucru îl veți înțelege pe bună dreptate și vă va da o mare mângâiere în inima voastră!
[15] În cele din urmă vă spun în ceea ce-i privește pe copiii voștri că le lăsați un pic prea mult liber arbitru; vedeți, ei sunt încă departe de a fi maturi pentru asta. De aceea, îndoiți-i acum, cât încă mai pot fi îndoiți, altfel ei vă vor provoca în curând multe necazuri pe pământ, ceea ce v-ar putea slăbi mai apoi! Prin urmare, dacă îi țineți la tot ceea ce îi lăsați să învețe cu toată seriozitatea și dacă se supun pe deplin învățătorilor lor, fără discuții, veți obține roade bune de la ei. Căci orice seriozitate stă la baza vieții duhovnicești, căci Eu umblu întotdeauna chiar în spatele seriozității iubirii! Luați, așadar, aminte și la acest lucru, iar Eu, dragul vostru Părinte Iisus, nu voi lăsa să piară nici unul dintre ai voștri. Binecuvântarea Mea să fie cu duhul vostru pentru totdeauna. Amin.
Jakob Lorber, Daruri ceresti, vol.2
shara 